Densitatea

Densitatea biomasei este definită ca raportul dintre masă şi volum (kg/m3). În contextul bioenergiei, densitatea este împărţită în două grupe: densitatea în vrac şi densitatea particulelor.

Diversitatea structurală a biomasei a determinat necesitatea introducerii în practică a mai multor modalităţi de exprimare a densităţiilor în funcţie de natura materialului şi anume: densitatea absolută; densitatea aparentă; densitatea în grămadă în stare afânată sau compactă.

Porozitatea

Porozitatea este proprietatea unui material granulator de a prezenta goluri întrecomponentele sale solide. Această proprietate se exprimă în procente şi reprezintă raportul dintre diferenţa volumului total şi volumul aparent şi volumul total.

Compactitatea

Comactitatea reprezintă gradul de umplere cu material solid al unităţii de volum dematerial poros şi se exprimă în procente.

Umiditatea

Umiditatea reprezintă cantitatea de apă pe care o conţine un material. De acest parametru trebuie să se ţină seama atât la începutul, cât şi pe toată perioada procesării, depozitării şi manipulării atât a materialelor din biomasă cât şi a produselor compactate. Eliminarea umidităţii dintr-un proces se poate face prin: uscare prin conducţie, uscare prin convecţie, uscare prin radiaţie.

Higroscopicitatea

Higroscopicitatea reprezintă proprietatea materialelor de a absorbi apa şi de a oreţine.

Unghiul de taluz natural

Unghiul de taluz natural este un indicator de curgere a materialului, care este o funcţie a formei particulelor, forţelor de frecare şi a coeziunii. Este definit ca unghiul pe care îl face suprafaţa liberă a unei mase de material granular turnat pe o suprafaţă, cu planul orizontal. Acesta ajută şi la proiectarea înălţimii de încărcare a grămezii de biomasă. Curgerea măcinişurilor de biomasă poate fi determinată prin testul unghiului de taluz natural.

Determinarea puterii calorifice

Puterea calorifică, (căldura de ardere) reprezintă numărul de unităţi de căldură degajate prin arderea completă a unei unităţi de masă de combustibil în condiţiile prevăzute de standarde. Reacţia chimică de ardere este în mod obişnuit o oxidare a hidrocarburilor, rezultând dioxid de carbon, apă şi căldură. Puterea calorifică a combustibililor solizi (şi lichizi grei, care nu se evaporă) este măsurată cu bomba calorimetrică. Ea poate fi calculată ca diferenţă dintre entalpiile produselor arderii şi cea a combustibilului, dacă acestea sunt cunoscute. În tabelul 5 sunt date puterile calorifice ale celor mai utilizaţi combustibili solizi.